Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare (356–323 î.Hr.) a fost regele Macedoniei în perioada 336–323 î.Hr.. Ajuns rege după moartea tatălui său, Filip al II-lea, a recucerit Grecia (până în 331 î.Hr.) și a declanșat o ofensivă de amploare împotriva Imperiului Persan, condus de marele rege Darius al III-lea. În fruntea celebrei falange macedoniene, Alexandru a câștigat bătăliile de la Issos (333 î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.), a nimicit armatele persane, a pătruns în Asia Centrală și India, atingând fluviul Indus. A organizat imperiul în satrapii, a promovat o politică de adaptare la tradițiile popoarelor cucerite, aspirând să edifice un Imperiu Universal. Deși s-a stins brusc din viață, în 323 î.Hr., opera sa a dăinuit parțial, în splendida sinteză greco-orientală a „lumii elenistice”.